MEGALIŢI ANTROPOMORFI în Carpaţii României

"Deocamdată sunteţi invitaţi să priviţi fotografii cu megaliţi antropomorfi, dar adevărata satisfacţie o veţi avea acolo unde Ei există." (pagina 7)

Acest album poate constitui un cadou plăcut şi interesant pentru prieteni sau rude la aniversări sau de sărbători.

 
Sâmbătă, 07 Iulie 2007 09:54

Iuliu Floareş

Piatra-Neamţ 2007
Editura NONA

Album

 
Detalii

Albumul conţine 185 de pagini pe hârtie cretată, format 22 x 21,5 cm, 76 pagini color, copertă cartonată.
Fotografiile sunt însoţite de text bilingv, română şi engleză.

 
Fotografii din album

Saturnus

Omul Mare

(Saturnus)

"Cel mai insemnat munte din catena meridionala a Carpatilor este Bucegiul. Acest munte, care se distinge prin inaltimea sa maiestuoasa si prin extensiunea orizontului sau, a avut odata o mare celebritate. El a fost in antichitatea preistorica muntele cel sfant al triburilor pastorale pelasge". Extrasul apartine vastei lucrari a lui Nicolaie Densusianu, "Dacia preistorica" aparuta la Bucuresti in anul 1913. Cartea vorbeste despre civilizatia neolitica din zona tarii noastre pe care N. Densusianu o numeste pelasga si care ar fi construit monumente megalitice de cult.
Capitolul de la paginile 226 - 238 este intitulat "Saturn ca Zeus. Simulacrul cel colosal de pe muntele Omul din Carpati " si indica faptul ca "divinitatea suprema a regiunii pelasge, zeul tunetelor, al fulgerelor si al ploilor, acela care cutremura pamantul, care fecunda campiile, vaile si muntii, mai avea si epitetul de PELOROS, adica Gigantul sau OMUL MARE " "si acest Peloros era considerat la Tasalieni ca identic cu Saturn". Autorul identifica "marele simulacru al lui Saturn" pe varful Omul si-i tipareste imaginea la pagina 227 reprezentand un barbat in varsta, cu plete si barba albe, cu fata lata si aspect energic, distingandu-i doua "particularitati remarcabile" argumentate prin amanuntita sa cercetare bibliografica.
Prima particularitate se refera la "expresiunea cea lata a fetei". Literatura antica aminteste mereu de "zeul cel prea bun, prea mare si cu fata lata", "zeul pelasg cu fata lata si care locuieste departe",  "Saturn cel cu fata lata".
A doua "particularitate cu totul expresiva" "apartine simbolismului antic": "pe fruntea cea calma si plina de inteligenta a acestui zeu se vad urmele naturale ori artificiale ce reprezinta o spargere a capului". "Poetul Pindar ne-a transmis aceasta legenda sub forma ca Vulcan (Hephaestus, in mitologia greaca) a “spart cu securea de arama capul lui Joe (Zeus), din care a iesit apoi Minerva."
Densusianu in continuare descrie inca un simbol important si caracteristic: " langa umarul drept al zeului ni se infatiseaza in forme regulate si bine conservate figura unui scut gigantic. Acest scut este unul din atributele cele mai  principale si mai arhaice ale divinitatii supreme din timpurile eroice": "cel ce tine egida , sau scutul". Simbolul acestui scut "a avut totodata un rol extrem de important in viata de stat a Pelasgilor. Ea ne apare ca paladiul existentei si independentei politice".
In capitolul urmator al cartii (pag. 238-242), Nicolae Densusianu remarca o surprinzatoare asemanare intre megalitul carpatin si bustul de marmora al lui Jupiter descoperit la Otricoli in Italia  si conservat in sala  rotonda din Vatican, aratand ca "ne infatiseaza in toate trasaturile fizionomiei sale, nu tipul italo-latin, ci o figura nordica barbara, un tip etnic, nobil, sever, din partile Dunarii de jos, dupa cum il vedem exprimat si pe monedele cele vechi ale Daciei". Mai argumenteaza ca cel mai vechi simulacru a lui Joe la romani se numea Jupiter Lapis, adica Jupiter de Piatra, presupunand ca acest cult a fost adus in peninsula italica de ramura migratiei ce s-a desprins de marea populatie neolitica stabilita in jurul zonei carpatine.
Dupa multi ani de mers pe munte, am inceput sa acord mai multa atentie megalitilor si celor antropomorfi in special (sunt medic); am cautat in mod firesc bibliografie si asa se face ca uitatul Nicolae Densusianu m-a trimis direct la tinta: in Bucegi trecusem de multe ori pe langa " simulacrul lui Zeus "si nu l-am vazut. La proxima trecere prin zona, am urcat pe platoul Bucegilor si am poposit in seaua dintre "Cerdac" si varful Omu (Saua Vaii Cerbului): acolo se afla o stanca imensa cu partea pietroasa si abrupta privind spre rasarit, spre Valea Cerbului. Stanca este constituita din calcar alb ce inconjoara un nucleu de conglomerat mai inchis la culoare. Pe suprafata conglomeratului vom descoperi cu greutate ochii, un rudiment de nas, o ureche; calcarul inconjoara conglomeratul formand plete si barba albe. Putem observa fata lata, energica si chiar cicatricea de pe frunte. Poate la umarul drept pilonul de conglomerat este scutul descris mai inainte.
Este un veritabil megalit antropomorf poate distrus de vanturile  si ploile care l-au creat. S-ar putea ca mitologia cercetata de Densusianu sa-l fi adoptat. S-au poate megalitul a generat o atmosfera de cult ce s-a raspandit .
(Material prezentat la Simpozionul "Stiinta si aspiratiile umanitatii" la Casa de Cultura a studentilor din Iasi organizat de Cercul "Cosmos 2000", 18-20 mai 1984)

Sfinxul Oasului

Sfinxul Oasului Omul cu sapca
O revista, la rubrica "Curiozitati", mi-a trezit interesul pentru "Sfinxul din Oas", dar m-a si prevenit ca se  zareste toamna tarziu si iarna, cand padurea e desfrunzita.  Am mers in noiembrie si apoi in aprilie. Nu mi s-a parut a fi "o simpla ingramadire de stanci adanc brazdate de vreme, de vanturi si ploi" si pe care "timpul le-a depozitat acolo". Ceva ma nelinistea. Ceva lipsea.     
Peste cativa ani, in vara lui 1984, am incercat din nou; trebuia sa caut acel "ceva" care lipsea in cercetarile mele . Nu stiu daca numai intamplarea m-a dus la libraria din Negresti-Oas unde am gasit ultimul exemplar - si acesta cazut sub un raft mare - "Tara Oasului" - fotografii de Ionita G. Andron - Editura Dacia 1977, pe care in prefata Pop Simion o numeste "Cartea de icoane fotografice (cartea de "chipuri")". Ca sa poti face asemenea fotografii trebuie sa fii artist, dar  trebuie  si alt – "ceva". Prima data in viata mi-am dorit un autograf . Am devenit imediat prieteni. A doua zi am urcat in muntii Gutai, am cautat, am privit, am rupt doi arbusti si l-am vazut: era GANDITORUL.
Informatii pentru cai de acces pot fi gasite in monografia "Gutai" din Colectia Muntii Nostri, Editura Sport - Turism, Bucuresti, 1990.
Megalitul antropomorf din fig. 1 este cunoscut sub numele de "Omul cu sapca", iar cel de la fig. 2 a aparut si el prin publicatii fiind poreclit "Spanul". De fapt este vorba despre acelasi monolit privit din unghiuri diferite. Poate fi admirat la cativa pasi spre est pe culmea din spatele Sfinxului din Bucegi.

Sfinx-stanga

Sfinxul romanesc
Desi mai multe stanci din tara au primit aceasta denumire, Sfinxul din Bucegi este primul si cel mai cunoscut, incat aproape reprezinta emblematic turismul montan romanesc. Cea mai veche fotografie a Sfinxului dateaza din primul deceniu al secolului XX cand a circulat o ilustrata in care megalitul era vazut ”din fata”, dar fara aspect antropomorf si purta subtitrarea ”Babe in Caraiman”. Cea mai veche denumire de ”Sfinx” este intalnita in ”Buletinul Alpin” din 1935. In 1936, in revista ”Romania”, prof. Al. Badaluta il descrie si-l denumeste ”Sfinxul Romanesc”. In partea introductiva s-au mentionat sumar problemele ce le suscita acest megalit intre care si faptul ca are doua profiluri distincte; trebuie mentionat si un al treilea profil, evident privit din alt unghi (sud) si care a circulat pe o carte postala ilustrata editata de Muzeul de biologie umana Ploiesti. Nu numai instalarea liniei de teleferic si apoi a telecabinei a facut din varful Babele cel mai vizitat loc alpin din Carpati, ci grandoarea peisajului cat si multele forme de microrelief presarate peste tot; poate si traditia pelerinajului.

12-Apostoli

Cusma-Dorobantului-1

In Muntii Calimani Cusma Dorobantului

Dochia

Dochia
La 28 iunie 1984, cabanierul Cozmoiu de la cabana Sureanu din muntii cu acelasi nume ne-a povestit legenda: intr-o primavara prea timpurie baba Dochia cu cele 9 capre ale ei a urcat mai devreme la munte si a vrut sa treaca Varful lui Patru (2130 m) si chiar sub varf a fost surprinsa de viscol si a inghetat impreuna cu caprele. Realitatea pare sa confirme, caci chiar sub varf se vede o stanca cu profil de femeie apriga si in jurul ei 9 stanci alungite. Legenda Babei Dochia este cunoscuta pe tot cuprinsul Romaniei, dar si martorii in piatra: - pe platoul Negrileasa din Muntii Trascau se gaseste “Scaunul Babei Dochia”; - pe Ceahlau in locul numit ”La izvoare” (izvoarele paraului Izvorul Alb) se afla o stanca numita ”Fundul Dochiei”; - in Muntii Cozia: ”Dochia fara cojoace”; - sub vf. Tarcu: “Vijgalaul Babei Dochia”.

Uriasul

Hercule

Uriasul Sfinxul Banatean
   
Sfinxul Banatean

Este denumirea oficiala sub care este inventariat ca obiectiv existent pe teritoriul comunei la primaria din Toplet, judetul Caras - Severin.
Se mai numeste si ”Sfinxul de pe Valea Cernei”, aflandu-se pe malul stang al raului Cerna. Unii localnici il numesc ”Capul Turcului”, termen aluziv la istoria moderna, fiind aflat in locul numit ”Podul Turcilor”: in urma pacii de la Belgrad din 1739, sub indrumarea unor ingineri francezi, turcii au construit un apeduct in apropierea noii granite (Paul Decei - ”Pe plaiuri si vai carpatine”- Editura Albatros, Bucuresti, 1983); s-a presupus ca cineva ar fi avut ideea de a modela stanca, dar nu exista marturii scrise, iar cercetarea atenta nu confirma aceasta posibilitate. Considerand multimea legendelor banatene despre Iovan Iorgovan (alias Hercule), suntem inclinati sa dam crezare lui Nicolae Densusianu: o ”forma fara suflet a lui Hercule si care nu era o statuie cioplita de mana omeneasca ”, ”idolul puterii lui Hercule”(”Dacia preistorica ”- Editura Meridiane, Bucuresti, 1986, pag. 308 - 314)